Foaie verde de aglici,
Mi-a plecat cucul de-aici
Și și-a lăsat puii mici,
Nu i-a lăsat cum se lasă,
Și i-a lăsat pe nisip,
Pitulicea i-a găsit.
Pitulicea i-a găsit,
I-a dat mierlii, i-a crescut
Cu lăcuste de prin crâng,
Lăcuste și gândăcei
Și i-a făcut măricei.
Frunza-n codru a-nverzit,
Se-aude cucul cântând,
S-a-ntors cucul la o vreme
Și-a găsit puii cu pene
Și nu vrea să-i zică „Nene!”.
Sensul versurilor
Un cuc își abandonează puii, dar aceștia sunt găsiți și crescuți de o pitulice. Când cucul se întoarce, puii nu-l mai recunosc, sugerând o ruptură ireversibilă.