Foaie verde mărăcine,
Merg prin codru de trei zile
Să văd mândruța când vine,
Stau la umbra fagului
Unde-am sărutat întâi,
Mândro, pentru ochii tăi
Colindai păduri și văi,
Pentru ochi ca mura coaptă
Colindai pădurea toată.
Codrule, ce ți-aș ști da
Să mă poți tu ajuta
Cu frunza și cu iarba?
Ți-aș da frunza fagului,
Cântecul voinicului,
Șuieratul vântului,
Cărăruia cerbului,
Răcoarea izvorului
Și puterea dorului.
Te-am rugat, codru, rugat
Să-mi trimiți prin cineva
Ce-i mai mândru-n valea ta,
Fluturași pe foi de fag
Să vii, mândruțo, cu drag,
S-auzi cum mai cântă cucul,
Cum se mai leagănă crângul,
Cinteza-n codru zburând,
Valea toată-nveselind.
Zburătoare, du-te-n soare
Să-mi aduci aici o floare,
Așterne-te drumului
La suflarea vântului,
Să bată vântul frunza,
Să-mi găsești pe mândruța,
Zboară, zboară, turturea,
Să-mi aduci pe mândruța.
Sensul versurilor
Un tânăr își exprimă dorul de iubită, rugând codrul să-l ajute să o găsească. El descrie frumusețea naturii și promite daruri codrului în schimbul ajutorului său.
