Zboară, cucule, departe
Și du la neicuța carte
Peste dealuri și vălcele
Și câmpul cu floricele,
Sus în vârful muntelui
Pe deasupra codrului,
Că paște oițele
Și-l doresc mândruțele.
Și de-ai ști tu, măi neicuță,
Ce dor duce-o mândruliță
Ai face din noapte zi
Și-ai veni de unde-ai fi.
Ai veni noaptea pe lună
Ca ziua pe vreme bună,
Ai veni noaptea pe stele
Tot de dorul mândrei tele.
Nu știu, bată-mi-l să-l bată,
Alta dragostea i-o poartă,
Da-ntr-o zi am să mă duc
La neica la Câmpulung
Că așa e făcut omul
Nu poate lupta cu dorul.
Refren:
Lele, lelișoara mea,
Oi trăi cum oi putea
Cu dorul și dragostea!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete față de iubitul ei, care este departe. Ea își exprimă suferința și intenția de a-l căuta, deoarece dorul este prea puternic pentru a fi ignorat.