La fântânița din deal
Cântă neica din caval,
Și-așa cântă de cu foc
De-ți stă inimioara-n loc.
Neicuță, când auzii
Luai furca și fugii
Și dădui fuga pe deal
Ca s-aud al tău caval.
Neicuță, când te văzui
Lăsai furca și fugii
Și-o lăsai între sulfine
Și venii cântând la tine,
Venii, neică, să te-ascult
Că nu te-am văzut de mult.
Sensul versurilor
O fată este atrasă de cântecul flăcăului de la fântână și fuge să-l asculte, abandonând treburile gospodărești. Cântecul exprimă dorința și atracția reciprocă dintre cei doi tineri.