Foaie verde trei smicele,
Intru-n luncă tai nuiele,
Lunca-i plină de viorele,
Lunca-i plină de viorele,
Tai răchită mai aleasă
Pentru mândruța frumoasă,
La nuiele, la nuiele,
Trece dorul printre ele
Și de-l bate un vânt rece
Te prinde și nu-ți mai trece.
– Hai, mândruțo, în zăvoi
Să tăiem nuiele-n doi!
– Nu merg, neică, lasă, lasă,
Că răchita e prea deasă,
La nuiele, la nuiele,
Trece dorul printre ele
Și de l-o bătea vântul
Îți aprinde sufletul.
– Dă-mi, mândruțo, gura mie
Și nasturii de la ie!
– Știi, neică, ce am în sân?
Un buchet de mărăcini,
La nuiele, la nuiele,
Trece dorul printre ele
Și de-l bate un vânt rece
Te prinde și nu-ți mai trece,
La nuiele, la nuiele,
Trece dorul printre ele
Și de l-o bătea vântul
Îți aprinde sufletul.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o curte romantică într-un cadru natural idilic, dar cu o tentă de respingere și dor. Reflecția asupra dorului și a sentimentelor contradictorii adaugă profunzime mesajului.