Foaie verde lămâiță,
‘Ndeamnă-ți murgul, neiculiță,
Peste văi, peste coline
Să te văd cum vii la mine,
Stau la umbra nucilor
Să te văd cum vii în zbor.
Vino, neică, frățioare,
Cam la răsărit de soare
Că eu stau să mi te-aștept
Să-ți deschid portița-ncet,
Că n-ai dorului ce-i faci
Când iubești pe cine-ți place.
Și ne-om coborî la vale
Să bem apă din izvoare,
Să culegem micșunele
Să ne-mpodobim cu ele,
Pe sub crengi de frunze pline
Eu să mă sărut cu tine,
Și când pleci de lângă mine
Ia batista mea cu floare
Ca s-o porți la cingătoare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei tinere de a se întâlni cu iubitul ei într-un cadru natural idilic. Ea îl așteaptă cu nerăbdare și anticipează momente romantice petrecute împreună.