Foaie verde trei lăstari,
Gheorghiță din Brăniștari,
Neicuță cu ochi căprui,
Mândri ca ai nimănui,
Neică, cu gurița ta
Mi-ai alinat inima.
Foaie verde de-aluniță,
Dac-ai ști tu, măi Gheorghiță,
Cât de drag îmi ești tu mie,
Numai sufletul meu știe,
Tu-mi pui inima pe jar,
Gheorghiță din Brăniștari.
Gheorghe, de gurița ta
Nu mă mai pot sătura,
Buzele-s de micșunele
Dulci ca fagurii de miere,
Tu-mi pui inima pe jar,
Gheorghiță din Brăniștari.
Gheorghiță, dragostea noastră
E ca floarea din fereastră,
Udată cu gurița,
Iubită cu inima,
Tu-mi pui inima pe jar,
Gheorghiță din Brăniștari.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și sinceră față de Gheorghiță, un tânăr din Brăniștari. Versurile descriu frumusețea lui Gheorghiță și intensitatea sentimentelor pe care le inspiră, comparând dragostea lor cu o floare delicată.