Dorule, eu dau pe vale,
Tu îmi ieși mereu în cale,
Dorule, pe deal de-o iau
Eu tot peste tine dau.
Fugi dorule-n lumea mare,
Peste câmp și pe sub soare,
Fugi că poate-o fi mai bine,
Să mai scap și eu de tine.
Mi-a spus neica pe-nserat
Că și de el te-ai legat,
Muncește ziua cântând
Fiindcă nu-i mai fugi din gând.
– Mândruțo, nu pot pleca
Că m-am născut cu lunca,
Eu pe lume de n-aș fi
Neic-al tău nu te-ar iubi,
Tu n-ai iubi pe neica
Și s-ar stinge dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie sentimentul persistent al dorului, personificat și omniprezent în viața cântăreței și a iubitului ei. Dorul este văzut ca o parte inseparabilă a existenței și a iubirii lor, legat de peisajul rural și de tradiții.