Tita Barbulescu – De-Ai Fi Neichii Drăguliță

Foaie verde peliniță,
De-ai fi neichii drăguliță
Eu ți-aș face o căruță
Cu roate de tărtăcuță,
Vizitiu de micșunele
Și cai două turturele
Ca să zbori, Mițo, cu ele,
Butucii de măr botan
Și oiștea de magheran,
Mițo, Mițo, porumbițo!
Cin’ ți-a zis, mândruțo, Mița
Dulce să-i fie gurița,
C-ai ochi mari, sprânceana deasă,
Inimioara mi-o apasă,
Cine mi te-a legănat
Să n-aibă-n lume păcat,
Mițo, Mițo, porumbițo,
C-a știut ce legăna,
Dar n-a știut cui te-o da,
Mițo, Mițo, porumbițo!
Hai, mândro, să ne unim
C-amândoi ne potrivim,
Tatăl tău și maică-ta
N-o s-aud-o vorbă rea,
Ne-om duce, mândruțo, acasă
Și-o să mi te faci mireasă
,
Mițo, Mițo, porumbițo,
Ne-om duce, mândruțo, acasă
Eu mire și tu mireasă,
Mițo, Mițo, porumbițo!

Sensul versurilor

Cântec popular despre dragoste și dorința de a se căsători cu persoana iubită. Naratorul își exprimă afecțiunea față de Mița și își imaginează un viitor fericit alături de ea, cu binecuvântarea părinților.

Lasă un comentariu