Se stinge luna în zori
Cum s-a stins de-atâtea ori
Și eu tot n-am încetat
Să beau vin d-ăla brumat.
Știu că viața nu mă iartă,
Că n-am inima din piatră,
Îmi înec amaru-n vin,
Astăzi beau, mâine suspin.
De-o fi ultimul pahar
Vreau să-mi cânte-un lăutar
Cu o tainică vioară
Să m-apuce zorii iară,
Mereu am trăit cu gândul
C-o să-mi vin-o dată rândul,
D-aia beau și chefuiesc,
La nimic nu mă gândesc.
Refren:
Ce dulce-i vinul
Din vii brumate,
Dar nu întruna
Că-ți faci păcate,
Eu beau și sper
Privind la lună
Că n-am să mor
Cu sticla-n mână.
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj care își îneacă amarul în vin, conștient de efemeritatea vieții și de inevitabilitatea destinului. El caută consolare în muzică și în plăcerile simple, sperând într-un viitor mai bun, chiar dacă prezentul este marcat de regrete.