Bate vântul pe-nserat
Și-mi aduce dor de sat,
Bate vântul serile
Către tine, satule.
Frunzuliță de mohor,
Către sat mă-ntorc cu dor
Să văd mamă, să văd tată
Și frații care m-așteaptă.
Satule, vatră de dor,
Mi-e dor de tine, mi-e dor,
De glasul păsărilor
Și cărarea codrilor.
Satule, plai din străbuni
Cu livezi și oameni buni,
Când aud numele tău
M-ajunge dor și mai greu
Unde-aș fi și orice fac,
Satule, părinte drag.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de satul natal, familie și amintirile legate de copilărie. Vorbitorul își dorește să se întoarcă la originile sale, la simplitatea și căldura locurilor natale.