Câte stele sunt pe cer
Toate pân’ la ziuă pier,
Numai luna și c-o stea
Știe de dragostea mea.
Tu, lună luminătoare,
Și voi, stele lucitoare,
Luminați mai cu tărie
Pentru-a mea călătorie.
Luminați, lună și stele,
De dragul mândruței mele,
Luminați, stele și lună,
S-ajungem la ea-mpreună,
Spulberați roua și ceața
Că ne prinde dimineața.
Foaie verde și-o alună,
Bună seara, mândră bună,
Asta-i seara de pe urmă
Ce-o petrecem împreună,
Luna se uită la noi
Că ne-am iubit amândoi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă, dar și apropierea unei despărțiri iminente. Natura, prin stele și lună, este martoră a iubirii, dar și complice la călătoria spre un final inevitabil.