Din copita murgul bate
Să scumpa să-i pun în spate
Și nechează prin livadă,
Frâu de argint să-i scot din ladă.
Să-i bat coama, să tai vântu’
Să luăm întreg pământul.
C-o venit iar vremea bună,
Să pornim iar împreună
Peste văi și peste plai,
Hai murguțule și hai.
Pe la ochi, pe la inimă,
Mi-e dor de flori din grădină.
Stai pan’ iese luna nouă
Să-i trimit o vorbă, două
La mândruța sprâncenată,
Ce m-așteaptă ziua toată
Și pe lună, și pe soare,
Ai căluțule, răbdare.
Vină murgule și vină,
Că ne așteaptă cu cină,
Mândra mea și-a ta stăpână
Mană murgule și mană.
Cine vede nu ne crede,
Cine crede nu ne vede.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de călătorie și de reîntoarcerea acasă, alături de persoana iubită. Calul este un simbol al libertății și al legăturii cu natura, iar întoarcerea acasă aduce bucurie și împlinire.