M-am născut prin ’36 cu prea mult frig în oase
Că pe-atunci era mai cald afară decât era în case
Primii ani ai vieții nu mi-i amintesc acum prea bine
Un copil într-o lume nebună și-un război pe vine.
Mai apoi vedeam soldați grămadă cum treceau pe stradă
Ne ascundeam sub căpiță sperând să nu ne vadă
Mama mă striga „Hai în casă, George, numai sta afară
Că răcești și n-avem bani de doctor, hai în casă!”
La 14 ani am tras prima țigară și mi-a plăcut.
Viața mea de om matur tot cam pe-atunci a început
Lucram cu ziua ucenic pentru câțiva lei
Tot ce câștigam beam seara cu prietenii mei
La 16 ani mi-am rupt piciorul, am stat în spital la pat.
O asistentă m-a îngrijit, tot ea m-a dezvirginat
Mai apoi au început adevăratele probleme
Cu familia, cu băutura și cu zile negre.
Whatever it takes or how my heart breaks
I will be right here waiting for you
Whatever it takes or how my heart breaks
I will be right here waiting for you (2X).
Știam că mă-nsor cu ea și am furat-o de-acas’
Mama a plăcut-o, eu i-am zis ramai, ea a rămas
După încă ceva timp au apărut și ei
Marinela, Nelu, Dana, copilașii mei.
Ne-am chinuit să facem un cămin oricât era de mic
Am ridicat o casă simplă, nimeni nu mi-a dat nimic
În sărăcie nu-i ușor deloc, eu umblam peste tot
Ca să avem de-ale gurii, asta era pe primu’ loc.
20 de ani zboară rapid ca ploaia de vară
Și m-am trezit cu nepoții care se jucau pe-afară
Copilașii mei aveau și ei acum familia lor
Iar eu cu cine puteam priveam speriați spre viitor.
O să apuc anu’ două mii sau două mii șase?
Că bătrânețea asta se resimte al dracului în oase
Nopțile devin momente de luciditate
Și toate amintirile îmi par acum doar povesti îndepărtate.
Whatever it takes or how my heart breaks
I will be right here waiting for you
Whatever it takes or how my heart breaks
I will be right here waiting for you (2X).
Stau cu mâinile pe piept, oare-s viu, oare sunt mort?
Multă lume-n jurul meu, văd lumânări, nu văd tort
Afară plouă la dracu’, mai bine ajungeam la dracu’
Preotul cântă ceva din carte, dar nu-și privește sacul.
Îi plictisit, grăbit, mai are două slujbe
Telefonul sună, c***t, acum s-a găsit să sune
Ai mei în lacrimi îi văd pe masele durerii
Viena e-ntinsă pe fotoliu, e la capătul puterii.
Aș vrea să mă ridic, dar nu pot, aș vrea să cred că nu sunt mort
Că încă respir și că alerg ca un copil peste tot
Vreau să le spun să nu plângă că mă simt bine
Că-i aștept acolo unde e lumină????????.
Să nu regrete nimic că am avut o viață bună
Știu că ar da orice acum pentru o lună împreună
Îl văd în colț și pe Sorin, a rămas fără cuvinte
Nepoate, bate-te deseară că viața merge înainte.
Whatever it takes or how my heart breaks
I will be right here waiting for you
Whatever it takes or how my heart breaks
I will be right here waiting for you (2X)
Sensul versurilor
Cântecul este o retrospectivă a vieții unui om, de la copilărie până la moarte. El își amintește de greutăți, bucurii, familie și dragoste, acceptând în final inevitabilitatea morții și încurajându-și nepoții să meargă mai departe.