Cerul glaciar și luminile de pe stradă distruse, aer rece.
Umbre necunoscute, urmele pașilor dezertării.
Libertatea a dispărut.
Dacă se trezește un tavan întunecat,
O voce care râde se scufundă în timpan, este șoios.
Violența mă răpește.
Înțeleg, e imposibil.
De ce am fost ales? Cineva ar trebui să răspundă..
Te rog, răspunde-mi, e un vis oribil.
Cât de mult trebuie să strig, drept și suferință?
Te rog, spune-mi, e un vis oribil.
Am strigat de multe ori și mi-am pierdut vocea.
Nu este nicio mână pentru a aranja părul dezordonat.
O voce care râde se scufundă în timpan, o temperatură vagă se combină cu miezul iernii.
M-am convins, cine a avut o voce moartă și a început să scrie.
Să nu pierzi pentru a trăi.
M-am înecat noaptea când mă temeam și aveam o voce moartă.
Te rog, iartă-mi respirația moartă.
Te rog, răspunde-mi, e un vis oribil.
Cât de mult trebuie să strig, drept și suferință?
Te rog, spune-mi, e un vis oribil.
În sfârșit vreau să zâmbesc iar.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de suferință, disperare și pierdere a libertății. Naratorul se simte ales să îndure o experiență oribilă, un coșmar din care nu se poate trezi, implorând pentru răspunsuri și sperând la un viitor mai bun.