Scuze, după ceva timp, lasă-mă să dorm de numele tău.
Zilele trecătoare ne-au desenat mai aproape,
durerea se potrivește cu bucuria,
ambele mâini reflectă că
plâng când mă gândesc la tine.
E o ploaie de supărare,
e bine doar să rămâi necunoscut.
Tremur pentru a mă odihni, mi-am amintit
ce vrei să vezi în acest vis real.
Nu vreau să dispari,
lasă-mă s-ascult, totuși un suspin,
o bătaie de inimă, care nu e acolo,
vreau să vii aici!
Vise neschimbătoare, dacă o să continue,
te rog nu-ți opri fericirea,
chiar dacă nu trebuie să strig dar
zilele înecate vin peste mine.
Nu vreau să dispari,
lasă-mă s-ascult, totuși un suspin,
o bătaie de inimă, care nu e acolo,
vreau să vii aici!
Chiar și mâinile salvării sunt în neclaritate,
oare va fi un cocon la intervalul secundelor, fără ca sfoara să se rupă?
Vreau să aud, totuși un suspin,
mic ritm al sunetelor bătăilor inimii,
al rugăciunilor frumoase aduse.
Numele care nu-l pot striga l-am ținut aproape,
numărând pe degete, nu vreau ca mâine să dispară,
auzind cu urechile blocate
sunetul unui leagăn stricat.
Primăvara nu va mai veni,
lotusul roșu a înflorit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o persoană pierdută. Vorbitorul își amintește de momentele frumoase, dar este copleșit de tristețe și de teama de a uita acea persoană. Imaginea lotusului roșu care înflorește simbolizează poate o frumusețe care persistă chiar și în mijlocul durerii.