Salut, draga mea, omoară-mă ușor
Un corp ars nu te părăsește
Dacă mă aștepți și nu mă poți salva, măcar ai văzut moartea?
Îți pot lua răsuflarea ca un act fals?
Sub scârțâit, ploaia de deasupra mea, tremurul nu se oprește
Îmi voi rupe bandajele cu durerea pe care numai eu o înțeleg.
Mori pentru mine, pentru mine nu o poți salva
E greșit? Te rog, răspunde-mi
Lasă-ți ochii să se legene
Pentru că nu sunt minciuni în lacrimi împrăștiate
Mâna, ochii, mintea și răsuflul
Ce sunt lăsate în urmă sunt amintirile care le-am ars
Și faptul că nu pot salva un copil.
Umbra subiectului fotografului o ia razna, ura și teroarea țipă împreună
Râzând, dragostea cojită de ce trebuie și corpul să se strice la fel în întuneric, râsete în roșu, cvintele prostești care le-am împrăștiat
De fiecare dată respirația lăsată seamănă cu ura aceea
Sub scârțâit, ploaia de deasupra mea, tremurul nu se oprește
Îmi voi rupe bandajele cu durerea care numai eu o înțeleg.
Salut, draga mea, omoară-mă ușor
Un corp ars nu te părăsește
Lasă dorințele mele să te ajungă pentru că știu că e vocea unui copil și sunetul țipetelor de la fundul gropii
Cumva, fă-le să se scufunde adânc în ochii tăi ca și cum i-ai înghiți
Adânc… ca să nu mă mai atingă
Și amintirile scorojite care râd
Uită-mă… nu o poți salva
E greșit? Te rog, răspunde-mi
Lasă-ți ochii să se legene pentru că în lacrimi sunt numai minciuni
Mâna, ochii, mintea și răsuflul
Ce sunt lăsate în urmă sunt amintirile care le-am ars
Și trăsura care nu poate iubi un copil
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și dorința de a scăpa de amintiri dureroase. Vorbitorul se simte pierdut și incapabil să salveze pe cineva drag, fiind bântuit de regrete și de amintiri arzătoare.