Sub o salcie pletoasă
Maica Sfântă se opri
Și cu vocea ei duioasă
Către salcie grăi:
Salcie, dacă ți-e milă
Apleacă-ți crengile-n jos
Să fac din ele-o cunună
Pentru Fiul meu Hristos.
Dacă îmi cunoști durerea
Și vrei să mi-o alini
Da-mi din ramurile tale
O cunună fără spini.
Fiul meu e sus pe cruce
Însângerat și-n mare chin
Și cu ea la El m-aș duce
Ca durerea să-i alin.
Atunci salcia miloasă,
Crengile și le-a plecat,
Maica a-npletit cununa
Și s-a dus la Golgota.
Dar iudeii n-o lăsară
Cu cununa fără spini
Ei voiau, Iisus să moară
În dureri și-n mare chin.
De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai lăsat în sus
A rămas, așa, plecată
Ca să-L plângă pe Iisus.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul în care Maica Sfântă caută alinare pentru Fiul său, Iisus, aflat pe cruce. Salcia, înduioșată de suferința ei, își apleacă crengile pentru a-i oferi o cunună fără spini, simbolizând compasiunea și sacrificiul.