În ziua a șaptea,
Când șarpele se odihnea,
Dumnezeu a venit la el,
Spunând: „Am inventat un joc nou.”.
Surprins, șarpele, și-a holbat ochii
La interlocutor.
Dumnezeu a continuat: „Vezi acest măr?”
Îl strivesc și, iată, cidru.”.
Șarpele a tras o înghițitură bună
Și s-a arcuit într-un semn de întrebare.
Adam a băut și a spus:” Fii Dumnezeul meu.”
Eva a băut și și-a desfăcut picioarele;.
Apoi, a chemat șarpele șpanchiu
Și s-au distrat pe cinste.
Dumnezeu a dat fuga și i-a povestit lui Adam,
Care, în furia beției, a încercat să se spânzure în livadă.
Șarpele a dat-o pe explicații, smiorcăindu-se ” Stai! Stai!”
Dar din cauza băuturii i se împleticea limba.
Eva a început să țipe: „Viol! Viol, „
Lovindu-l în cap.
De-acum, oriunde apare șarpele, ea strigă:
” Iată-l, iarăși vine! Ajutor! Vă rog, ajutor!”
Disperat, Adam sparge un scaun de propria căpățână,
Iar Dumnezeu spune: ” Sunt foarte mulțumit de povestea asta”.
Și toate se duc dracului.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o reinterpretare satirică a Genezei, unde Dumnezeu manipulează șarpele și pe Adam și Eva prin intermediul unui măr transformat în cidru. Consumul de cidru duce la pierderea controlului și la o serie de evenimente haotice, culminând cu violență și disperare, în timp ce Dumnezeu observă amuzat.