Te-a luat valul, așa mi-ai spus,
Încă un lucru absolut banal.
Problema e că m-a luat și pe mine același val
Și m-a dus, m-a tot dus departe, în larg,
Și chiar atunci tu te-ai gândit să te întorci la mal.
Eu am înotat, am înotat, până când.
M-am scufundat și am căzut la pământ, sub mare.
Tu n-ai venit în nici o misiune de salvare
Dar nu mă mir că nu înțelegi cât o să îmi ia să înot până sus, la aer,
Și să pot din nou să respir.
Vreau să pot, vreau să pot să respir!
La pământ, sub mare, ar trebui să fie o tăcere copleșitoare
Dar te aud râzând, râzi peste tot, ești peste tot în mine.
Sub mare, la pământ, ar trebui să nu se audă nici un cuvânt,
Dar știi ce aud?
Aud: „Mi-ar lua o secundă să mă îndrăgostesc de tine”
Asta aud și acum înțeleg, nu ești tu de vină.
Timpul, timpul n-a vrut să bată secunda asta pentru mine.
În fine… eu chiar am încercat, știi că am încercat, eu chiar am înotat.
M-am scufundat și am căzut la pământ, sub mare.
Tu n-ai venit în nici o misiune de salvare dar nu mă mir.
Nu înțelegi cât o să îmi ia să înot până sus, la aer,
Și să pot din nou să respir.
Vreau să pot, vreau să pot, vreau să pot!
Nu înțelegi cât o să-mi ia să înot până sus, la aer,
Și să pot din nou să respir.
Vreau să pot să respir, să respir!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de abandon și dezamăgire într-o relație. Protagonistul se simte copleșit și incapabil să se salveze singur, în timp ce cealaltă persoană pare indiferentă la suferința sa.