Salvatore Quasimodo – Oboi Scufundat
Avară pedeapsă, întârzie darul tăuîn acest ceas al meude suspinate abandonări.Un oboi înghețat silabisește iarbucurie frunzelor necăzătoare,ce nu-s ale mele, și uită;în mine se face seară:apune apape mâinile mele ierboase.Aripi oscilează în cerul tulbure,nestatornice: inima transmigreazăiar eu sunt sfâșiat,și zilele sunt o ruină.