I:
Țara-i o grădină,
Bucureștiul – o floare.
Eu merg pe trotuar
Cu labele murdare.
Ce nesimțire! Sunt un măgar;
De fapt, sunt un câine comunitar.
II:
Nivelul de trai a crescut uluitor,
Porcul e gras și pomul roditor.
Întreaga Europă a venit să vadă
Da’ m-a găsit pe mine pe stradă.
Refren (x2):
Castrați-mă, castrați-mă,
Sau, dacă vreți, euthanasiati-ma,
Pentru că ultima voastră
Problemă – e clar –
Sunt eu – câinele comunitar.
III:
Sistemul bancar e
Unanim apreciat.
Politica e un nufăr imaculat.
Vaca da lăptic, găina oușor,
Numai eu nu mă încadrez în decor.
IV:
Pe unde te uiți –
Numai fețe zâmbitoare.
Țara este pur și simplu înfloritoare.
Gata cu șomaju’, cu inflația, cu tot.
Va rog, dați-mi una peste bot!.
Refren (x2):
Sensul versurilor
Piesa este o satira la adresa societatii romanesti, vazuta prin ochii unui caine vagabond. Acesta se autodenigreaza, constient de faptul ca nu se incadreaza in imaginea idilica prezentata de autoritati, si cere sa fie eutanasiat.