Moldova nu cere la nimeni iertare
Și iartă greșiților ei,
Coroana pe capul lui Ștefan cel Mare
Unește Vaslui cu Orhei.
O umbră ne e Daniil cel Sihastru,
Dar umbra preasfântului domn
Ca soarele nostru roș-galben-albastru
În veci să nu cadă în somn.
Păstrează-ți încrederea în noi, voivoade,
Sfidează-i pe hoții vicleni,
Să facem aicea prin muncă și roade
O țară de basarabeni.
Cu nimeni nimic nu avem decât dacă
Ar vrea să mai rupă din noi
Și nu-i Basarabia ruda săracă
Întoarsă cu sila-napoi.
Ocnașul de viață din lanțuri tăiate
Mai simte rugina în os,
Astfel cum și noi te iubim, liberate,
Și ne bucurăm dureros.
Suntem Basarabia, veșnic furată
Ce n-are nici loc de mormânt
Cât clopotul Marii Uniri n-o să bată
Să vindece țări și pământ.
Prea mult ne-au durut despărțirile noastre,
În cifru ceresc s-a văzut;
Să fie drapele roș-galben-albastre
Și-ncolo și-ncoace de Prut.
Și nu-i decât datul ursitei să fie,
Urmați-l și suntem salvați.
Unirea va fi dacă este frăție,
Trăiască poporul de frați!.
Și nu vom uita niciodată că frații
Cu frații sunt frați prin destin,
Sub semnul curat al aceleiași nații
Un neam tot atât de creștin.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic dedicat Basarabiei, exprimând dorința de unitate și afirmarea identității naționale. Versurile evocă istoria, suferința și speranța poporului basarabean, subliniind importanța frăției și a credinței.