Taraful Ion Tudorache – La Chilia-n Port

Bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port,
Bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port,
Să vezi stuful cum se înalță, să-l mai tai nu pot,
Să vezi stuful cum se înalță, să-l mai tai nu pot.
La Chilia, la tătaru, ah, ce dureros, mai,
Bate Maromet cu paru, ah, ce dureros, mai,
La tătaru, la Chilia, vai ce dureros, mai,
Bate Lungu cu frânghia, ah, ce dureros, mai.
Caraliul strigă tare: „da-i, hoțule, da-i!
C-au venit zece vagoane, da-i, hoțule, da-i! „
Nu pot, domn’e capitane, rănile mă doare,
Nu pot, domn’e capitane, rănile mă doare.
De dimineața pan’ la prânz, ah ce dureros, mai,
O sută de roabe-am dus, ah ce dureros, mai,
Of, de la prânz și până-n seară, vai ce dureros, mai,
Nu le mai țin socoteala, ah ce dureros, mai!
Of, tot cu piatra colțurată, ah, ce dureros,
De nu se ia pe lopată, ah, ce dureros, mai!
Stau în curtea închisorii și-mi vine să mor,
Când văd păsări călătoare, ce n-aș da să zbor,
Of, când văd păsări călătoare, ce n-aș da să zbor, mai,
Of, când văd păsări călătoare, ce n-aș da să zbor, mai.
Săpăm șanțuri după șanțuri, fără de folos, mai,
Caraliul strigă tare: „lasă capu’ jos! „
Of, când știam că nimeni altul nu îmi răspundea,
Acum stau la ordonanță, vai de viața mea!

Trece trenul printre munți, ca un șarpe lung,
Încărcat cu deținuți, ah, ce dureros, mai,
Of, și-i lasă în Poarta Albă, ah, ce dureros, mai,
Aicea-i pâinea mai neagră, ah, ce dureros, mai!
Fraților de la Chilia, e de rău cu noi!
Ne mănâncă șerpăria, pe noi și pe voi,
Of, s-o dăm dracului de trestie, pe el de turtoi,
Să mergem și noi acasă, acasă la noi,
Of, la copii și la nevastă, acasă la noi,
La copii și la nevastă, să fim de nevoi.

Sensul versurilor

Piesa descrie suferința unui deținut într-o închisoare, probabil la Chilia sau Poarta Albă. El tânjește după libertate și viața de acasă, fiind copleșit de durere și muncă istovitoare.

Lasă un comentariu