Foaie verde micșunele,
Pe deasupra casei mele
Trece-un stol de turturele/rândunele.
Și-alea nu sunt turturele/rândunele
Ci sunt micuțele/dragostele mele
Care m-am iubit cu ele
De când erau mititele/Din tinerețele mele.
Și-am zis verde viorea
A-nghețat la Dunărea
Să treacă badea pe ea
Cu doi cai alăturea.
Unu-i roșu ca și focul,
Unu-i negru ca (?)
Caii mi-au mâncat norocul
Și puicuța mea cu focul.
Foaie verde viorele
Despăgubește-mă, mai lele,
De paraliu și limbile (?)
C-a fost bune, c-a fost rele.
C-a fost bune, c-a fost rele
Și-a muncit neica pe ele
Și-a muncit neica pe ele
Mai, lele, lele și iar lele.
Și-am arat și-am semănat
Și le-am dat pe sărutate
La cine mi-a fost mai dragă
Lele, lele și iar lele.
Și-am arat și-am semănat
Și le-am dat pe sărutate
La cine mi-a fost mai dragă
Lele, lele și iar lele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru o dragoste trecută și amintiri din tinerețe. Versurile evocă imagini rurale și sentimente profunde legate de pierderea și amintirea unei iubiri.