Universul meu interior
e compus din mine
din tine
din noi.
Câteodată din gândul tău
care nu se oprește
la timp.
Și așa mă tot gândesc
să compun un „mine”
„un tine”
„un noi”.
Dar eu nu mă mai aud
nu-mi răspund și nu mă ascult.
În interior am o casă nouă creată din cinci conjuncții și zece predicate
care pier pe drum atunci când soarta se joacă cu noi
Din când în când mai vii și tu și din păcate
mi-arunci în joacă câte un sentiment două sau trei.
Universul tău interior
e compus numai din tine.
Pentru că așa mai știi tu
să te gândești la mine.
Iar dacă tu n-ai fi
atât de egoistă.
Poate că și eu aș trăi
cu alta în suflet
cu altă teroristă.
În interior casa se prăbușește cărămidă cu cărămidă
din ea renaște un alt eu ceva mai puternic ca primul
Apari tu din nou, doar că ceva mai tristă
iar mie mi-a crescut, mai nou un furuncul..
.. în suflet.
Acum anii au trecut
și visele-au pierit.
Universul tău interior
e compus numai din mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea și conflictul interior cauzate de egoismul partenerului. Vorbește despre cum relația se destramă și cum sinele se reconstruiește după pierderi, dar cu cicatrici emoționale.