Prințeso, în câte paturi vei mai căuta iubirea?
În mintea ta complicată nu vei găsi fericirea!
Am o singură armă, e autonomia mea
Mi se pare mie sau ți-e frică de ea?
Un înger și un demon în dreapta mea
O poză cu tine se naște, e toată ura ta
Developează realitatea, preschimb-o-n neant
Cu banii rămași poate-ți iei un trabant.
La cât te-ai gândit oare ai bani de pâine?
O să strângi cureaua pentru ziua de mâine
E iubire sau ură ce-mi arăți tu acum?
Sau e pur și simplu e doar un alt drum?
Ref: Oare ai 12 ani, oare mai ești cuminte
Grădinița te-așteaptă, până-ți crește un dinte
Adu-ți aminte un singur vers, de perspectivă
Ea, avea o frunte.. era foarte masivă.
Oare te mai doare încă, oare mai cazi plângând?
Încerci să zbori dar rămâi pe pământ
Orgoliul din tine nu te face să plutești
Așa că stai și reinventezi povești.
Oare mai poți să zbori când știi prea bine
Că n-ai câștigat încă lupta cu tine?
Nu te speria de un alt capăt de drum
Te vei pierde iar printre norii de fum.
Aprinde-ți o țigară, gândește-te intens
Încruntă-ți fruntea aia poate găsești vreun sens
În tot ce faci tu și în tot ce crezi
De atâtea lacrimi nu poți să mai vezi.
Ref.
Așa că, iată, ăsta-i războiul tău cu tine
Oricât ai crede tu că te lupți cu mine
E o minciună undeva în tot acest joc
Și știi că acum e doar un prolog.
Închei protestul călare pe vise
Credeam că iubirea mă prostise
Îți spun că iubirea ni s-a transformat în ură
Asta e soarta noastră și tot ea ne fură.
Ref
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă internă și o dezamăgire profundă în dragoste, transformată în ură. Protagonistul pare să se confrunte cu propriile demoni și cu o relație toxică, realizând că adevăratul conflict este cu sine însuși.