Aș vrea să mă-ntorc
Dar mi se-nchide calea
Cu câini vagabonzi
ce vestesc uitarea.
Nu mai suport
să văd însingurarea
Dintre gând și gând
Acolo-i schimbarea.
Am aripi de foc
Mi se-nchide rana
Picături de noroc
Creează marea.
Mă-nchin cu-n picior
Căci mâinile te caută
Și vreau să cobor
Dar vântul mă saltă.
Aruncă-te în nori
Poate așa o să cobori
Nu contează cine zboară mai sus
Suntem toți niște păsări
Mi-e de-ajuns.
Sunt un pescăruș
Ce în mare se caută
Un pic jucăuș
În vise se scaldă.
Aș vrea să mă-ntorc
Dar mi-amestec visele
Și nu mai suport
să-ți cânt picăturile.
Nu știu unde zbor
Mi-am uitat în tine aripile
M-așez pe un nor
Aștept să treacă clipele.
azi sunt tot mai beat
Amestec iubirile
Și încă mă-ntorc
să-mi caut aripile.
Aruncă-te în nori
Poate așa o să cobori
Nu contează cine zboară mai sus
Suntem toți niște păsări
Mi-e de-ajuns
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare interioară și o dorință de regăsire, simbolizată prin imaginea unui pescăruș pierdut. Vorbește despre confuzie, amestecul viselor și dificultatea de a găsi un sens, dar și despre acceptarea condiției umane.