Nu-mi spune că totu-i risipă,
iluzie arsă-n zadar,
redă-mi răsuflarea-n pripă
și lasă-mi speranța măcar.
Nu-ntoarce privirea-n taină,
nu-ți pune nădejdea-ntr-un pas;
în fiece nastur din haină
un fir de-amintire-i rămas.
Refren:
Hai, fă-te comod în fotoliu,
înfruntă-ți tendința spre „nu”,
renunță, te rog, la orgoliu
și cântă-mi din nou „voulez-vous”.
Vorbește-mi de lună, de stele,
de tot ce-ți plăcea până ieri,
cu mâinile-n mâinile mele,
cu noi și-nzecite puteri.
Din buzele-ntoarse spre tine
absoarbe dorința dintâi,
hai, vino ca ieri lângă mine,
nu-mi spune că pleci… mai rămâi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința de a reînnoda o relație pierdută. Naratorul imploră persoana iubită să nu plece și să retrăiască momentele frumoase din trecut, renunțând la orgoliu.