Plâng încet în părul tău,
Și simt cum lacrimi calde îmi ard:
Ochii, buzele,
Plâng încet și-ți sărut tâmplele.
Strânge-mă la pieptul tău
Și șterge-mi roua caldă din ochi,
Astăzi minte-mă,
Spune-mi că mă mai iubești, minte-mă.
REFREN:
Azi te las, nimic n-a mai rămas
Din destinul meu, din iubirea ta.
Azi te las, bun rămas,
Și va plânge doar toamna-n urma mea.
E târziu și-ai adormit,
Ai uitat că-i ziua mea.
Astăzi, ultima,
Plec și-ți las o floare în geam, ultima.
REFREN:
Spune-mi că despărțirea nu te doare deloc,
Nu-mi lăsa speranța că într-o zi te voi iubi.
Da-mi tristețe în suflet și ploi de lacrimi în ochi,
Vreau acum să plec de tot.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei despărțiri iminente. Protagonistul cere să fie mințit și să i se spună că încă mai este iubit, deși știe că este sfârșitul. Plecarea este inevitabilă, lăsând în urmă doar tristețe și amintiri.