T-34 feat Tasho & Cosmin 13 – Niciun Rost

[T-34] Înc-o noapte f****, da nu cu vreo t***ă jegoasă
ci cu gânduri, meditări, teorii despre ce poa să
se întâmple-n viitor, oare cine-o să mai moară
deja-i lumină afară, eu mă tot gândesc de-aseară
ca-i liniștită sau furtunoasă, cu ninsoare sau ploioasă
tot mă întreb „oare unde dracu-i a mea casă”
simt că n-am niciun rost, da atunci îmi amintesc
că mai am multe de șters, da și mai multe să greșesc
pun tot ce gândesc pe foaie, mă exprim prin rime
versuri acre ca niște lămâi sau niște lime
am insomnii noapte de noapte, iar faza ciudată
e că nu aș mai vrea să dorm chiar niciodată
filosofii platonice, iluminări masonice
gânduri exotice, și cu cărți relații-erotice
să nu crezi că-mi bag p***a în ea de cultură
că o iei pe arătură, apucă-te de-agricultură.
[Cosmin 13] Îngerii deasupra orașului
au căzut de mult de front
sfinții în căutarea lui Treispe
dar a dispărut în nicăieri
îngerii deasupra orașului
dar îi văd la orizont
sfinții în căutarea lui Treispe
să-l găsească nimeni nu reușește.
[Tasho] Un loc din camera mă tot privește
c****, ce se întâmplă, despre ce tot vorbește
se ridică, mă lovește, ce are cu mine
oare sunt eu prea fumat, halucinat și nu văd bine
pe tavă am bulin, filmele ce nu mă sperie
umbrele ascunse, toate după draperie
ajung la terapie, calmante, perfuzie
doamne, dă-mi putere să cred că e o iluzie
și vine noaptea, încă o dată
aceleași întâmplări când familia mi-e plecată
singur pe canapea, inima în alcool
un suflet gol răspândit peste tot de viscol
mă pun la sol și refuz, gata cu lupta
timpu’ a trecut, nu mai pot înfrunta
cine mă vrea mort sub pământ, vă aștept
capu’ sus, privirea în față, rămân drept.
[Cosmin 13] Îngerii deasupra orașului
au căzut de mult de front
sfinții în căutarea lui Treispe
dar a dispărut în nicăieri
îngerii deasupra orașului
dar îi văd la orizont
sfinții în căutarea lui Treispe
să-l găsească nimeni nu reușește.
[Cosmin 13] O mână din cer, o mână din cer,
o mână pentru ieri, am un contact lejer cu dumnezeu
eroare 404
ies din cadru
intră altu’
cerul e negru ca dumnezeu l-a stins, deci
eram underground și m-am trezit în beci
și acest băiat nu râde, are gluga peste vise
mii de istorii nescrise, versuri nezise
pagini din calendar prezise
a trecut și încă mai bagă compromise
joacă zaru’ cu destinu’, nu se face prăduit
dincolo de piese, nimic nu îl poate salva
nimic, nici o cale de scăpare
se luptă cu o umbră și se menține cu poezia ca o apărare
viitoru’ e mai abil, știe cum să atace
prin toamnă, sublim ca un beat de la Sagace