Suntem oameni, dar eu încep să nu mă simt om
Nu mai simt nimic de când nu mai simt nici un dor
Te cunosc, mă cunoști? Poți vorbi că mă știi?
Nici eu nu mă cunosc, nu știu cine am fost și ce voi fi
Sunt o ciudată în viața ta și nu-ți cer să mă înțelegi
Nu-ți cer să rămâi aproape, vei începe să regreți
Omule, nu știu cine sunt, ce vreau și ce mă cred
Poți rămâne sau să pleci, dacă asta îți dorești
Nu mă schimb pentru nimeni, acceptă-mă cum am ajuns
Ascultă dacă crezi că înțelegi ce vreau să îți spun
Pentru mine sunteți la fel, nu văd diferențele
Unii sunt prea curve, iar alții iau model curvele
Am oferit mereu totul și am pierdut tot.
Ofera celor ce merită, nu celor ce vor.
Sufletul cântă prin mine tot ce simte o să vă spun
Durerea mea tratează răni dacă știu cum să o expun.
(Hook Voice)
Vedeam totu’ prea trist într-o viață atât de bună
Prefer să doară adevărul decât să cred în minciună
Dintr-o dată am ajuns să mă pierd în singurătate
Am uitat să mă bucur de tot când am uitat de toate
Lacrimile mele sunt ca ploaia din nori
M-am pierdut într-un suflet unde n-o să mai fim noi
Trăiesc o piesă tristă ce-mi cântă la infinit
Nu pot să o mai opresc, dar pot să o pun pe repeat
M-am săturat de pase proaste și de gânduri din cap
Cu amintiri și vorbe spuse de voci ce nu tac
Dorințele rămân vise, nu pot să îndeplinești
Nici măcar 1% din ceea ce îți dorești
Am crezut în oameni și am învățat să n-o mai fac
Le-am dat sufletu’ curat și l-au returnat pătat
Am încercat să schimb ceva și nu am reușit
Orice poveste frumoasă tre’ să aibă un sfârșit.”
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate, dezamăgire și suferință. Artistul se simte pierdut și incapabil să se conecteze cu ceilalți, reflectând asupra experiențelor negative și a pierderilor suferite.