Când luna e deasupra-mi, și jos e un pustiu
Mă uit la tine, dragă, și ușor încerc să-ți cânt
Nu-s versuri dintr-o carte, sunt versuri dintr-un vis
Acest vis, acel miracol când eu cu tine-s.
Când soarele-i deasupra, și jos e un ocean
Mă uit la tine, dragă, și-ncerc să-ți șoptesc
Cum al tău chip cel drag, acel frumos surâs
Tu al meu suflet, dragă, tu l-ai răpus.
Mi-e dor să am deasupra luna, sau soarele cel drag
Mi-e dor să pot privi în jos
Dar totul e-ntuneric, de la o vreme-ncoace
Și nu știu dacă, dragă, tu ochii mi-ai închis?
Încerc să te găsesc, cu mâinile-mi te caut
E totul doar un vis, sau e pustiu, deșart?
Și te tot caut pe tine, eu cel far’ de nume, tu ești C…
Acum e prea târziu a-ți spune…
…Și totuși mergi cu bine…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și căutarea unei persoane dragi pierdute. Naratorul se simte pierdut și în întuneric, întrebându-se dacă această pierdere este un vis sau o realitate dură. Finalul lasă un sentiment de regret și acceptare a despărțirii.