Sunt departe, sunt departe de tine.
Mi-e dor de tine, de familie, și știi prea bine.
Mi-e dor de clipele când ne strângeam în brațe.
Aș vrea să te sărut, să te am aproape.
Destinul meu a vrut să fiu așa.
A vrut să fiu departe de tine și de familia mea.
De tovarășii mei, de copilăria mea.
Aici, în penitenciar, nu e chiar așa.
Ți se pare crudă chiar și dimineața.
Raze de soare pătrund în celula mea.
Îmi amintesc cum îmi șopteai: „Bună dimineața!”
Lângă tine mi se părea tot mai dulce viața.
Nu am ce să fac, chiar dacă-mi pare rău.
Te rog, ai grijă de tine, de viitorul tău.
Te rog, nu plânge, vei găsi pe cineva
Care să te iubească cum am făcut-o eu cândva.
Hai să încercăm să trecem împreună peste acel lucru banal.
Hai să-l facem împreună să fie pe zi ce trece mai fenomenal.
Când ne plimbam pe străzi, seara, sub cerul plin de stele și senin,
Nu știam că-n mintea ta e plin de ură și venin.
Nu știam că lumea nu ne plăcea așa cum eram.
Am încercat să mă schimb, da’ nu puteam.
Nu suportam, nu suportam să te văd cu altul-n fiecare seară,
Ținându-vă de mână, sărutându-vă la scară.
Știi și tu, baby, te-am iubit, nu pot uita.
Acum încerci amintirile să le scoți din mintea ta.
Arde-n mine gelozia, nu pot stăpâni.
Ca un rege fără tron, fără regină, nu pot trăi.
Ca un înger fără aripi, cum aș putea să zbor oare?
Oare cum aș putea să respir fără tine?
Nu mă pune la-ncercare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui bărbat aflat în închisoare, care își amintește cu durere de relația pierdută. El își exprimă dorul față de persoana iubită și familia sa, dar și sentimentele de gelozie și neputință.