Strofa 1, Sisu:
La vânătoare cu dulăi mai mici
Pus de-un câine mai mare
În jur caractere murdare
Și trebuie să te pătezi dacă vrei de mâncare
Da îi admir pe ăia care stau în picioare
Fiindcă întâlnești și băieți de valoare
Orice templu are coloane
Nouă ne aduce Brâncuși în viață culoare
Avem nevoie de vise noaptea când mergem în pat la culcare
În timp ce coșmaruri sunt în desfășurare
Mă simt bine când se revarsă prima rază de soare
Vocile au fost obositoare
Și au încercat să găsească o cale
Prin scutul pe care fratele doarme
Mulțumesc acelor persoane!
Care se roagă pentru mine, pun viața-n icoane
În timp ce eu stau tot cu panarame, alerg tot după milioane
La viteză mare cică oricine poate să zboare
Deci ia să vedem ce se-ntâmplă dacă dăm la maxim aceste motoare
Și alergăm la fel ca niște atleți pe culoare.
Refren, Rashid & Stres:
Nimeni nu mi-a spus vreodată că vor fi și zile d-astea
Mie strada mi-a fost tată, am făcut din strada artă
X2
Nimeni nu mi-a spus vreodată că vor fi multe zile d-astea
Mie strada mi-a fost tată, și-am făcut artă din zile d-astea
X2.
Strofa 2, Jianu:
N-am știut cât de greu e urci până atunci când am început să mă cațăr
Tot atunci am văzut că lumea este hoață când simte miros de verdeață
Probabil fiindcă eram puștan
Nu știam ce-nseamnă greutățile-n viață
Acum am crescut și trag tare cu ai mei
Până-i zici familie, hardcore sau speranță
Tot ce tre să-nțelegi și să faci e să respecți și să taci
Și să nu stai în față
Simt c-am fost educat să merg mai în față
Te dai sau te tai pe față
Îmi pare rău mama c-am plecat de-acasă
Nu am știut că pe stradă e ceață
Cum n-am știut că industria-i o zdreanță
Ce pleacă de la mine-n fiecare dimineață.
Refren, Rashid & Stres:
Nimeni nu mi-a spus vreodată că vor fi și zile d-astea
Mie strada mi-a fost tată, am făcut din strada artă
X2
Nimeni nu mi-a spus vreodată că vor fi multe zile d-astea
Mie strada mi-a fost tată, și-am făcut artă din zile d-astea
X2.
Strofa 3, Samurai:
Viața noastră pare parcă desprinsă din filme
Condamnați fără scăpare la visare și iubire
Un milion de mile da ajung mereu acasă
O singură privire, da am înțeles că îi pasă
Îmi pare rău, oameni, da par să cred că mă gândesc prea mult
Nimeni nu mi-a zis vreodată uneori să n-o ascult
Când lacrimile curg nu mi-au zis să le las pe obraji
Să lase urme adânci ca să îi sperie pe lași
Mi-au zis de anturaj că se-adună numai lichele
Șerpi și hiene, cu foame și lene
Aici pe după perdele visează la un nivel
Hipnotizați de mantre, ei meditează intens
Îmi amintesc că eram fix ca ei
Da viața mea a căpătat alt sens, am 28, nivelu’ 3
Nimeni nu mi-a zis vreodată că fără ai mei
E frig, ca o inimă de gheață o să se topească-n timp.
Refren, Rashid & Stres:
Nimeni nu mi-a spus vreodată că vor fi și zile d-astea
Mie strada mi-a fost tată, am făcut din strada artă
X2
Nimeni nu mi-a spus vreodată că vor fi multe zile d-astea
Mie strada mi-a fost tată, și-am făcut artă din zile d-astea
X2.
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții și lecțiile învățate pe stradă. Artiștii reflectă asupra obstacolelor întâmpinate și importanța familiei și a valorilor.