Sunt sătul de tot ce văd în jur și plec departe
Cred că nu e nicio diferență între viață și moarte
Iar dacă e vreo una vreau s-o ții secret
Nu vreau să ajung acolo cu niciun regret
Căci de fiecare dată când s-a întâmplat ceva
A fost vina mea și m-am săturat să fie așa
Am fost judecat pentru fapte și proteste
Dar n-ai ce să-i faci, e realitate, nu poveste
Dacă-r fi un basm de adormit copii
N-ai mai lăcrima atunci când ai clipi
N-ai mai face versuri ce aduc tristețe
N-ai lucra din greu până la bătrânețe
Îmi pare rău că vă spun asta, dar e adevărul
Sunt cuvintele care-ți smulg și ție părul
Dar hei, trezește-te oricum din vis
Și realizează tot ce-n treaga viață ți-ai promis
Poate că victoria e foarte aproape
Ai putea s-astupi toate acele fapte
Eu am început s-astup de când m-am născut
Și am fost mereu acel băiat necunoscut
Doar o umbră ce-a privit din ceață
Uită-te-n sufletul meu și-ai să vezi doar gheață
Ma credeți un copil, dar n-ați trăit ca mine
N-ați reușit să faceți diferența între rău și bine
Voi mereu vedeți viața doar în roz
Dar n-ați văzut pe cei ce trăiesc în moloz
Dar eu am văzut și-atunci m-am trezit
Și mă simțeam de parcă-s fi murit
Nici nu pot să explic ce gânduri am avut
Adevarul e că tot ce aș fi vrut
E să fiu ca ei, să simt și eu durere
Să uit că-n lumea asta există și plăcere
Să stau în ploaie și să plâng mereu
Să uit de copilăria din trecutul meu
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia față de realitatea înconjurătoare și dorința de a evada. Vorbitorul se simte copleșit de suferință și de greutățile vieții, tânjind după o viață simplă, fără durere, dar în același timp, conștient de promisiunile făcute sieși.