Stimyboy – Frățiorul de Sus

De ce m-ai părăsit, frate? De ce te-ai dus?
De ce ai dispărut, frate? Nici nu mi-ai spus.
Ce ai avut pe gând, frate? Ce-a fost în capul tău?
De ce te-ai transformat în înger? Acum îmi pare rău.
Ultimele două zile am plâns ca un copil,
Căci fără tine, frățioare, mă simt inutil.
De ce ai plecat așa devreme de lângă mine?
Știi că am ținut întotdeauna foarte mult la tine.
Sper că ai ajuns exact unde ți-ai dorit,
În paradisul viselor care te-a-nvăluit,
Care te-a făcut mereu să zâmbești,
Care ți-a arătat ce înseamnă să iubești.
Ai spus întotdeauna că rămânem frați,
Că dacă e să intre unu-n pușcărie, amândoi vom fi legați.
De ce m-ai părăsit, frate? De ce te-ai dus?
De ce ai dispărut, frate? Nici nu mi-ai spus.
Ce ai avut pe gând, frate? Ce-a fost în capul tău?
De ce te-ai transformat în înger? Acum îmi pare rău.
Ție nu-ți păsa cu ce preț plăteam,
Atâta vreme cât amândoi plângeam.
Nu renunțam unul la altul pentru nimic în lume
Și luam mereu problemele ca pe niște glume.
Dar, cum spuneam, tu te-ai dus, iar eu încă plâng
Și te am în fiecare seară în gând.
N-am să te uit niciodată și poate ne vedem acolo sus,
Așa că te rog, frățioare, ține minte tot ce-am spus.
De ce m-ai părăsit, frate? De ce te-ai dus?
De ce ai dispărut, frate? Nici nu mi-ai spus.
Ce ai avut pe gând, frate? Ce-a fost în capul tău?
De ce te-ai transformat în înger? Acum îmi pare rău.