Dacă pleci, viața nu mai are niciun sens
M-aș simți ca cel mai mare bou pe contrasens
Într-o vreme ne țineam de mână, iar acum
Suntem solo, dar totuși pe același drum
Simt durere și dispreț pentru cei din jurul meu
Încerc să trec peste ce-a fost, dar greșesc mereu
Fiecare gând mă duce iar la tine, iar în mine
Continuă lupta între noapte și zile senine
Chiar dacă nopțile-aduceau câteodată fericire
Acum nu mai au același farmec sau aceeași strălucire
Este tot mai frig și vântul bate tot mai tare
Dar, prințesă, încă e deschisă ușa de la intrare.
Dacă pleci, nu privi înapoi
Dacă pleci, nu uita de noi
Dacă pleci, ia-mă și pe mine
Dacă pleci, nu-mi va fi bine.
Încă te aștept îngândurat și sper în continuare
C-ai uitat de zilele când nu puteam sta pe picioare
Tu mă ridicai de jos atunci când nu puteam
Mă mângâiai când pe dinăuntru iar plângeam
Și niciodată n-am să uit clipele pe care noi le petreceam
Ascultam cum mii de stropi de apă se spărgeau de geam
Sau fulgii de zăpadă care se topeau încet
Prințesă, haide înapoi, mă simt incomplet
Nu mai știu ce fac și nici ceea ce vorbesc
Doar două cuvinte ies și-acelea-s: „Te iubesc”
Știu că încă îți dorești să fii lângă mine
Și să mă asculți atunci când zic că va fi bine
Știu că vrei din suflet să fim iarăși împreună
Să mai stăm câte o noapte sub un clar de lună
Așa că, îngerașule, te privesc de pe un nor
Și-ți șoptesc atunci când dormi refrenul următor.
Dacă pleci, nu privi înapoi
Dacă pleci, nu uita de noi
Dacă pleci, ia-mă și pe mine
Dacă pleci, nu-mi va fi bine
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea cuiva care se confruntă cu posibilitatea unei despărțiri. Naratorul își imploră partenerul să nu plece, amintindu-și de momentele frumoase petrecute împreună și exprimându-și teama de a nu mai putea funcționa fără el/ea.