Deșteaptă-te române deja s-a invechit
Acum totul e pe bass și mai punem încă-un bit
M-ai dezamăgit, ești român mai frate
Nu mai știi din imnul național nici măcar jumătate
Esti dus, te-ai dus, te-ai întors și-ai apus
Cred că deja ai uitat ce mai înainte-am spus
Dar așa de chestie ca să îți reamintesc
Pentru mândrie învață încă o dată imnul românesc.
Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte
Că din fosta generație a rămas doar jumătate
Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă
Că mândria moștenită este deja moartă.
Mihai Viteazu a căzut, Ștefan cel Mare a căzut
Și mai sunt mulți eroi pe care i-am avut
Care ne-au apărat această țară frumoasă
Și-au însămânțat pe pământ onoarea noastră
Și-au dat viața să ne scape de tătari
Au luptat cu voință în fața celor mai mari
Au promis că vom prospera mereu
Și că vor ține capul sus atunci când este greu
Au semnat tratate dar au fost înșelați
Și-n următoarea zi din munți se-auzea, „luptați”
Se-auzeau și stropi de sânge care cădeau pe pământ
Și icoanele din biserici se vedeau plângând
Chiar și norii au plâns pentru noi
Iar acuma nici nu știți cine sunteți voi
Hai să-ți amintesc ce-nseamnă să fii român
Hai să-ți amintesc în Europa cine era stăpân
Hai să-ți amintesc cum au dispărut acești eroi
Care ne privesc acuma de sus de pe nori
Hai să-ți amintesc câte lacrimi au căzut
Hai să-ți amintesc cât de tare i-au durut
Cât au îndurat ca să ne fie nouă bine
Și s-avem într-un final și zile senine
Chiar nu îți dai seama cu cât curaj au luptat?
Dacă într-adevăr nu știi e cel mai mare păcat
Pentru că ești român și nu îți cunoști strămoșii
Pe-acei oameni îi numim noi salvatorii noștri
Iar când ne rugăm, ne rugăm în numele lor
Căci fără ei România era acum numai un nor
Deci dacă te crezi român ridicate sus
Și repetă-acel refren pe care ți l-am spus.
Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte
Că din fosta generație a rămas doar jumătate
Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă
Că mândria moștenită este deja moartă.
Chiar și-acum din Ardeal se aude-o voce răgușită
Care spune, „am luptat ca să aveți o viață liniștită”
Din Banat se-aude tot o voce dar puțin mai lină
Care spune, „astăzi este prima noastră zi senină”
Acea zi e ziua-n care-am dat de libertate
Când dușmanii noștrii au rămas departe-n spate
Când nu se mai auzeau tiranii cum veneau
Când nu se mai vedeau familiile cum tremurau
Când soarele ne încălzeau pământul
Când toată lumea își putea spune cuvântul
Când regele nostru a zâmbit din nou
Și se auzea din depărtare un strigat cu ecou
Era un strigat de fericire din partea unui mesager
Care-a zis că nu-i venea să creadă că-nsfârșit e liber
Deci acum ai priceput pentru ce le mulțumim?
Acum înțelegi de ce putem să zâmbim?
Acum înțelegi ce-nseamnă să fii român adevărat?
Cred că da așa că fii și tu român cât mai devotat
Sensul versurilor
Piesa este un apel la trezirea spiritului patriotic românesc, amintind de sacrificiile eroilor din trecut și de importanța cunoașterii istoriei naționale. Îndeamnă la devotament față de țară și la recunoștință pentru libertatea dobândită.