Sfârșit de noapte, sfârșit de zi
Sfârșit de eu și tu cine-o mai știi
În lacrimi se împart în două
În colțul gurii gust sărat de rouă
Dacă mi-ai prinde mâna în mâna ta
Ți-aș spune că tot plec dar aș mai sta
O secundă sau chiar întreaga viață
De ce nu-mi iei tristețea de pe față.
Refren: De ce te cred când știu că minți senin
De ce mă îmbeți ca pe-un pahar cu vin
De ce nu pot, nu știu, nu vreau, nu-mi vine
De ce mi-e sufletul lipit de tine
De ce mă ții
De ce mă scapi
Ca pe-un carbine încins în gheață dinadins
De ce nu știu să râd
Decât dacă râzi tu
De ce mi-e atât de greu să-ți spun.
Aruncă-mă fără cuvinte
Și lasă-mă să cad
Și să mă împrăștii în cioburi colorate
Până uit tot.
De ce te cred când știu că minți senin
De ce mă îmbeți ca pe-un pahar cu vin
De ce nu pot, nu știu, nu vreau, nu-mi vine
De ce mi-e sufletul lipit de tine
De ce mă ții
De ce mă scapi
Ca pe-un carbine încins în gheață dinadins
De ce nu știu să râd
Decât dacă râzi tu
De ce mi-e atât de greu să-ți spun.
Lasă-mă ușor
Să mor.
Lasă-mă ușor, lasă-mă ușor
De soare mi-e dor
Lasă-mă ușor
Mi-e sete și dor
Lasă-mă ușor
Mi-e sete și dor
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și dependența emoțională față de o persoană care provoacă suferință. Vorbitorul se simte prins într-un ciclu distructiv, incapabil să se desprindă de celălalt, chiar dacă acest lucru îl rănește profund. Refrenul subliniază confuzia și neputința de a înțelege de ce continuă să se agațe de această relație toxică.