În cer,
Unele lame mici de iarbă
Stăteau înaintea lui Dumnezeu.
„Ce ai făcut?”
Apoi, toate salvează una din lamele mici
A început cu nerăbdare să relateze
Meritele vieții lor.
Acesta a rămas puțin în urmă,
Rușinată.
În prezent, Dumnezeu a spus:
„Și ce ai făcut?”
Lama mică îi răspunse: „Doamne,
Memoria este amară pentru mine,
Pentru că, dacă am făcut fapte bune,
Nu știu de ele.”
Atunci Dumnezeu, în toată splendoarea Lui,
S-a ridicat de pe tronul Său.
El a spus:
„Oh, ești cea mai bună lamă de iarbă!”
Sensul versurilor
Piesa explorează tema umilinței și a acceptării divine. O lamă de iarbă, spre deosebire de celelalte care se laudă cu meritele lor, își recunoaște modestia și este, paradoxal, cea mai apreciată de Dumnezeu. Mesajul central este că smerenia și recunoașterea imperfecțiunilor sunt mai valoroase decât auto-lauda.