Steleverzi – Pentru Liniștea Ce Nu O Zbori

Taci? Taci? Să știi că nu merit liniștea asta. Eu merit tot ce ai tu de spus.
Astăzi cuvinte-s vechi, povestea tace și ea, iar eu nu mai merit nimic din partea ta.
Unii nu înțelegeau de ce te răsfoiam atât de rar,
Când îți deschideam liniștea ca pe un dicționar.
Unii nu înțelegeau de ce te răsfoiam atât de rar,
Când îți deschideam liniștea ca pe un dicționar.
Sunt ca dintr-un pastel, pictat cu litere și aștern toate cuvintele pe care ți le spun acum
Și deși mi se supun, se pare că tot ce-ți presar dintr-un cusur e numai rest în privirea ta;
Și vezi tu. Crește contrastul din afonie și adun la crezul ce-i cununa mea dintr-o magnolie,
Reprize-n euforie, căci tremurând din carne până-n foi mă prinse-n dans o domnișoară..
„Dansati cu mine o viață-ntreagă?” mă întreabă și în grabă am dispărut printre culori,
ea mată, rămase o culoare caldă și-n zori ne-am trezit în pastel, ca două cuvinte noi,
Două culori-n dolori, cu hoatele nuanțe, piele printre acuarele, noi doi și stropii stele,
pensule ce desenau din dans pe alb, miraj plăcut, ce nevăzut de mulți,
il văd azi, pe chipul tău, atunci când te încrunți, și mă săruți.
Căci e un sărut rece distanța asta ce ne apasă,
Pe buze-mi purtam cheia, dar nu o să mai vin acasă..
Orice clipire-mi picură din zile, un punct infipt, în orice vârf al tuturor minunilor ce ascundeai
Deoarece, cu genele mișcai emoție, un semn că îmi citeai, necunoscutele cuvinte, și auzeai,
liniștea ce cânta, și se închina, pe pielea mea, ce curgea lungi și dulci, dâre de ras tradus și
rugi ce atârnă peste cruci și răstigniți necunoscuți,
îi văd azi pe toți, pe chipul tău, atunci când te încrunți, și îl săruți.
căci e un sărut cald apropierea alcuiva acum, simt
Să nu-ți porți pe buze liniștea în fața lui căci numai eu o merit..
Și m-am născut ca visele, în somnul tău adânc, așa frumos de tot, de car
Cărunt complot și fug pe văile trupului rău prin vitrine de ecou și pieptu-i
Un bătut de clopot, plouă cu ropot cu mine șoaptele și mor toate vorbele,
Se răsucesc cuvintele în dicționarul meu și cad litere peste frunți,
le văd azi pe toate, pe chipul tău atunci când te încrunți și le săruți.
Unii nu înțelegeau liniștea ce nu o zbori.
Păi și dacă n-aud, citesc și eu pe tot ceea ce ești, s-arunc
Pași din gând până îmi rătăcesc calea, poate mă găsești
Și chiar așa, în cete îngerești cu file în vârf de aripi
Pan-n la nori stau să te aștept, scriindu-ți dicționar,
Din liniștea, ce nu o zbori.