Steleverzi – Măcar Un Sărut

Cu pumni strânși de sânge bat tare, instinct barbar cu boare de moarte-n cătare. Deschide! Ușa-n pielea ei minte desigur și crestez stele verzi, curge sânge, duce dulce, recele ce cere ceartă. Taci, dragă, trage fumul!
Curva hrănită de oameni gri cu lacrimi tari, o jumătate de metru până la balustradă, jumate de pahar, plină cu apă de mare. Zâmbește! Ruj pe dinți, un clește roșu de rac plin de oameni ce-atârnă pe zimți, obstacole în formă de cozi de rechin, iarbă udă sub tălpi, aer rece curat, plămâni ce trosnesc ca atunci când strângi o foaie în mâini. Om tușind cerneală în palmă, un chip frumos de femeie. Scuipat pe obraz!
Unicorn plin de sânge plimbându-se pe bulevard, o femeie bătrână îmbrăcată într-un costum de baie roz, o unghie ruptă, o literă mică pe deget, tatuaj, un „c”. Pumn în ușă, șoaptă „Măcar un sărut!”. Om țipând durere, femeie dând naștere unui copil fără mâini, inimă mâncată de cancer, deshidratare, chip reflectat într-o cafea, adolescent tulburat, muște peste o baltă de sânge. Un copil cu o minge colorată curcubeu pe o plajă însorită țipă: „Vreau la mare, unde-i marea!”. Ceas spart! Gură de femeie cu pielea ușor umedă de transpirație mâncând smochine verzi. Un dric bleu, o ședință foto cu o domnișoară plină de vânătăi mușcându-și buza ușor. Sânge prelins din urechea unei fetițe de 12 ani pe o cola albă, la ora de desen. Prăjituri foarte dulci, mâini murdare reparând o bicicletă, drene sub coaste, puroi uscat, machiaj strident, fond de ten ieftin. Purici pe ecran.
O fată foarte frumoasă, un trup parcă perfect, în genunchi pe un pat imaculat, deasupra unui bărbat bătrân și odios frecându-și lasciv v****l de buzele sale. Privind afară pe geam, un apus extraordinar, simțind un ușor iz de libertate, aude: „Mami, e târziu și vreau acasă!” și o lacrimă cade indiferentă pe fruntea bătrânului plin de sudoare, ce linge în continuare plin de zoaie la gură, v****l ultimului strop de speranță. Pântecul universului. Fericirea pierdută a unei femei.