Ar fi prea banal
Pentru povestea noastră veșnicul final
Să năruim cupola unei mari iubiri
Într-un moloz de amintiri
Uiți tot ce-am clădit
Și epilogul-l pregătești acum grăbit
Crezând că dragostea o ștergi dintr-un condei
C-ar fi de-ajuns numai să vrei.
N-ai să mă poți uita
N-ai să mă poți uita
Oricât de mult ai încerca
Când orice nimic
Un lucru cât de mic
Dorul de mine îl va-nvia
El te va urmări
Și te va regăsi
În orice loc din zi, zi de zi
N-ai să mă poți uita
N-ai să mă poți uita
Îți poruncește dragostea.
Marea val cu val
Poate să șteargă în nisip, dar și pe mal
Dar când pe plajă mâine singur vei veni
Urmele mele îți vor lipsi
Cuibul când e gol
Vezi rândunelele stinghere dând ocol
Parc-ar voi să fie totul cum a fost
Alminteri cuibul n-are rost.
N-ai să mă poți uita
N-ai să mă poți uita
Oricât de mult ai încerca
Când orice nimic
Un lucru cât de mic
Dorul de mine îl va învia
El te va urmări
Și te va regăsi
În orice loc vei fi zi de zi
N-ai să mă poți uita
N-ai să mă poți uita
Îți poruncește dragostea.
N-ai să mă poți uita
N-ai să mă poți uita
Oricât de mult ai încerca
Când orice nimic
Un lucru cât de mic
Dorul de mine îl va învia
El te va urmări
Și te va regăsi
În orice ce loc vei fi zi de zi.
N-ai să mă poți uita
N-ai să mă poți uita
Îți poruncește dragostea
Îți poruncește dragostea
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre imposibilitatea de a uita o iubire profundă, chiar și după despărțire. Amintirile și dorul vor urmări persoana iubită oriunde s-ar duce, amintindu-i constant de legătura pierdută.