Lie, lie, ciocârlie
Cât de dragă îmi ești mie
Când zbori vara pe câmpie
Ne-aduci bucurie
Și cu cântecele tale
Și cu vuiet de tractoare
Ne-aduci multă veselie, lie, lie, lie
Zi, neicuță, din vioară
Tot ce-ai auzit în țară
Dar la urmă să zici, bre,
Geamparalile.
Dulce-i viața ce-o trăim
Și pământu’ ce-l muncim
Întovărășiți pe glie,
În gospodărie
Dulce-i viața ce-o trăim
Și pământu’ ce-l muncim
Primăvara pe câmpie,
În gospodărie
Zi, neicuță, din țambale,
La ureche o cântare
Dar la urmă să zici, bre,
Geamparalile.
Frunzuliță de mohor
Cântă omu’ muncitor
Și mândruțele din sat
Când vin la arat
Frunzuliță de mohor
Cântă omu’ muncitor
Și mândruțele din sat
Când vin la arat
Zi, neicuță, tăt ce-i vrea
Ce-i în țărișoara mea
Dar la urmă să zici, bre,
Geamparalile.
Dobroge, mândră grădină,
Mult ești tânără și plină
Ca un fagur de albină,
Mândra mea grădină
Dobroge, frumoasă fată,
Mult ești mândră și bogată
Cum n-ai mai fost niciodată,
Mândră și bogată
Joacă dobrogenele
De le zboară pletele
Joacă dobrogenele,
Tinerelele
Zi, neicuță, tăt ce-i vrea
Ce-i în țărișoara mea
Dar la urmă să zici, bre,
Geamparalile
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea naturii, viața la țară și munca, toate acestea fiind strâns legate de identitatea națională. Este un omagiu adus Dobrogei și tradițiilor românești.