Ce cați, bade, pe la noi
Ori nu-s mândre și la voi, măi
Ba sânt, da’ sânt mititele,
Nu mă pot iubi cu ele
Ai hai, Leană, Leană dunăreană
Ai hai, brăileană.
La voi sânt mai multișoare,
Negruțe și bălăioare,
Frumușele sânt de-o seamă
Parc-ar fi de la o mamă
Ai hai, Leană, Leană dunăreană
Ai hai, brăileană.
Semăna-le-aș numele, măi
Printre toate florile, măi
Și flăcăii să le-adune
Cu drag să le poarte-n lume
Ai hai, Leană, Leană dunăreană
Ai hai, brăileană
Ai hai, Leană, Leană dunăreană
Ai hai, brăileană
Sensul versurilor
Un tânăr admiră frumusețea fetelor dintr-un sat, comparându-le cu florile și exprimându-și dorința de a le iubi. Cântecul celebrează farmecul rural și dragostea.