Stau pe banca din grădină
Și mă cert cu-a mea inimă
Nu vrea să se potolească
Din iubit să se oprească.
Of, of, dragostea
Dac-ar opri-o lumea
Dragostea n-ar înflori
Nici noi nu ne-am mai iubi.
Dar dragostea e frumoasă
Cum sunt trandafirii-n glastră
Trandafirii înfloresc
Și oamenii se iubesc
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii contradictorii a dragostei, oscilând între bucurie și suferință. Dragostea este comparată cu frumusețea efemeră a trandafirilor, subliniind că este o forță vitală, dar și potențial dureroasă.