Tot pe deal, pe delușor
Urc-o fată și-un fecior:
– Ia-mă, bade, și pe mine
Să fiu la un loc cu tine,
Să-ți fiu fluier, măi bădiță,
Să mă ții la a ta guriță.
Tare ești frumos și mândru
Și tot la tine mi-i gândul
Că ai ochișori de rouă
Și mi-ai rupt inima-n două,
Că ai ochișori de rouă
Și mi-ai rupt inima-n două.
Îmi cânt dorul meu pe-afară
Cu mâna la inimioară
Și mă uit, poate-o veni
Bădița de unde-a fi,
Mă usuc ca frunza-n vânt,
Vino, bade, cât mai sunt.
Du-te, dor, doruțul meu,
La badea care știu,
Du-te, dor, încetișor
Să-l săruți pe ochișori,
Mi-l sărută și-l alină,
Spune-i badelui să vină.
Sensul versurilor
O fată își exprimă dorul și dragostea față de un băiat, folosind imagini din natură și metafore puternice. Ea tânjește să fie alături de el și îi trimite dorul să-l aline.