La casa din drumul mare
A văzut mirele-o floare
Și-o pornit s-o ieie acasă
Că i-o părut prea frumoasă
Dar nu-i floare din grădină
Că-i o fată gospodină
Că-i o fată gospodină
Crescută de-o mamă bună
Trupușoru-i ca lumina
Și gurița-i ca smochina
Trupușoru-i ca paharul
Și gurița ca zahărul.
Domnul mire te-aș ruga
Să-mi ții bine mireasa
Și de ți-o greși vreo dată
Ia-o-n brațe și-o dezmiardă
O sărută și o iartă
Că așa-i mintea tinerească
Așa-i mintea tinerească
Nu poate să nu greșească
Ce stai mire supărat
Că nu mai mergi noaptea-n sat
I-a mai puneți pofta-n sân
Că acuma ești stăpân.
Mireasă, mireasă, hăi
Ia-ți gândul de la flăcăi
Și ți-l pune la bărbat
Doar cu el te-ai cununat
Fetele-or merge la joc
Tu-ai pune lemne pe foc
Când fetele or juca
Tu casa ți-ai mătura
Și te-ai ruga de bărbat
Să te lase-oleacă-n sat
El o pune capu-n jos
Și s-ar face mânios.
Soacră mare ieși în prag
Ți-am adus ce ți-o fost drag
Să-ți ajute la ciubăr
Să te scarpine de făr
Să-ți ajute la căldare
Să te scarmine mai tare
Când nora te-o cheptăna
Șapte ani nu te-o mânca
Să trăiască nunuțul
Să-și învețe finuțul
Gospodar ca și dânsul
Să trăiască nunuța
Să-și învețe finuța
Gospodină ca și ea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o nuntă tradițională românească, cu sfaturi pentru miri și rolul soacrei. Accentul este pus pe responsabilitățile miresei și pe importanța familiei.