Merișor cu mândre flori,
Am doi prunci ca doi bujori,
Luminând ca două stele
Pe plaiul Moldovei mele.
Garofița din fâneață
Le-o pus rujiță pe față,
Iar păruțul gălbior
Parcă-i spic de grâușor.
Și le-o dat mămuca lor
Cinstea moldovenilor,
I-o-nvățat ce-i omenia,
I-o deprins cu hărnicia.
I-o-nvățat ca să iubească
Mândra țară românească,
Că nu-i alta-n lumea-ntreagă
Mai frumoasă și mai dragă
Cum e vechea noastră glie,
Minunata Românie.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea pentru patrie și familie, evidențiind frumusețea plaiurilor românești și importanța transmiterii valorilor naționale către generațiile viitoare. Este un omagiu adus României și tradițiilor sale.